"...traind cu convingerea absurda ca suntem noi insine stapani pe viata noastra si ca ne este data ca sa ne desfatam. Ceea ce este vadit o prostie. Noi am fost trimisi aici din vointa cuiva si cu un rost anume. Iar noi ne-am inchipuit ca traim numai pentru placera noastra si este de la sine inteles ca de aici ni se trage tot raul, ca si lucratorilor care n-au indeplinit vointa stapanului. Or, aceasta vointa este cuprinsa in aceste porunci. E destul ca oamenii sa le indeplineasca si imparatia lui Dumnezeu se va inscauna pe pamant si oamenii vor atinge cea mai inalta treapta de fericire la care pot nazui.

  Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si advarul Lui, iar toate celelealte se vor adauga voua. Noi insa le cautam pe celelalte si fireste ca nu le aflam." 

                                                                                                  Lev Tolstoi - INVIEREA

Cseiart el erac ep irudnar (Invierea)

    "In dragostea dintre un barbat si o femeie este intodeauna o clipa cand acesta dragoste ajunge la apogeul ei, cand nu are inca nimic constient, nimic cugetat si nici senzual. O asemeanea clipa trai Nehliudov in acea noapte de Invierea. Cand incerca acum sa si-o reaminteasca pe Katiusa in toate chipurile in care o vazuse vreodata, acea clipa le intrecea pe celelalte toate." 

                                                                                                       Lev Tolstoi - INVIEREA

  
    

Oamenii

    "Oamenii sunt asemenea raurilor; apa in toate raurile este la fel, una si aceiasi, dar fiecare rau este aici ingust, colo repede, dincolo lat, acum linistit, apoi curat, cand rece, cand tulbure, cand cald. La fel si oamenii. Fiecare om poarta in el in embrion toate insusirile omenesti, dar cateodata manifesta unele din ele, iar alta data altele si se intampla adeseori sa nu semene cu el insusi, cu toate ca ramane una si aceiasi fiinta. La unii oameni aceste schimbari sunt foarte acentuate."
                                                                                                   
                                                                                                           Lev Tolstoi - INVIEREA

Randuri in care ma regasesc IV

    "Dar in Nehliudov se trezi fiinta libera, spirituala, singura adevarat, singura puternica si vesnica, si el nu putea sa nu-i dea crezare. Si oricat de enorma era deosebirea intrea ceea ce era el si ceea ce ar fi vrut sa fie, pentru fiinta spirituala trezita in el, totul era cu putinta."
...................................................................................................................................................

  ...."iar sufletul e usor, fara griji, fara remuscari, fara teama, fara dorinte.Ce bine era! Si acum?  Doamne, totul e atat de dureros si de greu!..."

                                                                                     Lev Tolstoi - INVIEREA

Randurile in care ma regasesc III

   "Dezgustator este animalul din om! se gandi el, dar cat timp cel putin arata pe fata asa cum este, poti de la inaltimea vietii tale spirituale sa-l vezi si sa-l dispretuiesti; daca sucombi sau nu, ramai totusi ceea ce ai fost. Cand insa animalul acela se ascunde sub o masca estetica si poietica si-ti castiga admiratia, atinci te impotmolesti cu totul si, divinizand animalul, nu mai esti in stare sa deosebesti binele de rau. Atunci este intr-adevar ingrozitor."
                                                                                       
                                                                                                     Lev Tolstoi - INVIEREA

                                                  

Randuri in care ma regasesc II

  "La inceput, Nehliudov a incercat sa lupte, dar lupta era neinchipuit de grea, pentru ca tot ce socotea el ca-i bine, pe cand credea inca in el insusi, ceilalti socoteau ca-i rau, si dimpotriva: tot ce socotea el ca-i rau, cei din jurul lui socoteau ca-i bine. Pana la urma, Nehliudov s-a dat batut, a incetat de a mai crede in el insusi si a inceput sa creada in ceilalti. La inceput aceasta renuntare ii daduse un sentiment neplacut, dar acesta stare sufleteasca n-a tinut prea mult; foarte curand, Nehliudov, care tot pe atunci incepuse sa fumeze si sa bea, inceta de a mai simti neplacere, ba chiar dimpotriva, incerca o mare usurare."

                                                                                                  Lev Tolstoi - INVIEREA