In patru zari lumina/si-n piept o inima

   Suntem atat de slabi, de plapanzi si de simpli in interiorul nostru incat atunci cand realizam asta nu ne vine a crede. Tot timpul incercam sa fugim de noi insine,sa ne schimbam ,sa copiem pe ceilalti si sa devenim mai ceva ca toti. Uitam ca suntem unici in felul nostru, ca trebuie sa ne descoperim si sa profitam de asta. Dumnezeu ne stie pe toti in felul nostru, asa cum suntem. Lui Ii este foarte usor sa ne puna la incercare, sau uneori sa ne opreasca dintr-un avant al nostru nefiresc. Uneori Dumnezeu ne "resusciteaza" pe noi pentru a ne aminti de El, ne da de tinut pe umerii nostri ceva greu, care prin diferite pacate il meritam. Atunci in momentele grela ne amintim iar de El si incepem sa ne rugam mai mult, iar rugaciunea ne vinteca. Dumnezeu e doctor de suflete, primestel in sufletul tau!

Citat dintr-un interviu cu Andrei Gheorghe

"Uite, daca vrei vorbim si despre alt model gresit de educatie practicat de mult parinti, care cred ca daca ii oferi material tot copilului… compensezi sprijinul moral, prezenta ta, vorbele intelepte. Nici vorba. Uita-te in jur cati fii mor, cati tineri se sinucid, copiii mor, parintii raman in viata, ma refer la personalitati mari… si asta pentru ca parintii nu i-au ajutat sa se adapteze la realitate, le-au creat o mica realitate paralela, o realitate a preaplinului personal, din vina… le-au oferit tot ce au putut, tot ce au vrut, si saracii de ei treziti la maturitate nu au putut sa supravietuiasca. Este tragic ce se intampla, si nu este un gest din rau ce fac parintii acestia, este din bine. Paradoxul e inspaimantor, au dorit sa le ofere totul, dar daca tu nu lasi copilul sa si cada, copilul nu invata ca durere aia nu-l omoara."
Restul aici: http://www.profadesex.com/2012/09/19/gheorghe/