Astazi e in 10, e august... Nu am mai scris de mult timp ceva aici, dar ca sa pastrez o traditie, o sa scriu totusi ceva.
Cand eram mic stiam ca o sa vina acel momentul de apogeu al vietii mele.
Prin fata casei trecea un drum care ma fascina. Pentru ca in drum ma intalneam totdeauna cu ceilalti, pentru ca asta ma atragea cel mai mult, si pentru ca drumul aceala fara sfarsit, care te poate duce oriunde, ma va duce pe mine intr-o zi, pana la capatul lumii.
Cand o sa ajung acolo si nu o sa am in fata mea decat o prapastie infinita, cand drumul acela o sa isi aiba sfarsitul acolo. Eu, pur si simplu o sa priveasc prapastia aceea si o sa simt ca am trait. Aceala va fi apogeul si atunci nu o sa mai am nevoie de nimic.Fericit.
Azi ca am crescut, dar am ramas totusi copil, nu incetez sa visez la un astfel de loc unde oamenii merg ca in Zona (din filmul: "Calauza"), pentru a gasi fericirea.
Poate oamenii se feresc de oameni, dar de sentimentele lor nu se vor putea feri niciodata...
Cand eram mic stiam ca o sa vina acel momentul de apogeu al vietii mele.
Prin fata casei trecea un drum care ma fascina. Pentru ca in drum ma intalneam totdeauna cu ceilalti, pentru ca asta ma atragea cel mai mult, si pentru ca drumul aceala fara sfarsit, care te poate duce oriunde, ma va duce pe mine intr-o zi, pana la capatul lumii.
Cand o sa ajung acolo si nu o sa am in fata mea decat o prapastie infinita, cand drumul acela o sa isi aiba sfarsitul acolo. Eu, pur si simplu o sa priveasc prapastia aceea si o sa simt ca am trait. Aceala va fi apogeul si atunci nu o sa mai am nevoie de nimic.Fericit.
Azi ca am crescut, dar am ramas totusi copil, nu incetez sa visez la un astfel de loc unde oamenii merg ca in Zona (din filmul: "Calauza"), pentru a gasi fericirea.
Poate oamenii se feresc de oameni, dar de sentimentele lor nu se vor putea feri niciodata...
