Pe atunci fusese un tanar cinstit, plin de abnegatie, gata sa se jertfeasca din tot sufletul pentru o cauza dreapta; acum era un egoist, un stricat rafinat, care nu se gandea decat la placerile lui. Pe atunci, lumea din jur ii parea o mare taina, pe care se straduia cu bucurie si incantare s-o patrunda; acum totul in viata ii parea simplu si limpede, atarnand de conditiile in care traia. Pe atunci, simtea cat de insemnata si necesara este pentru el legatura cu natura si cu oamenii care au trait, au simtit si au gandit inaintea lui (filozofii, poietii); acum insemnate si necesare ii pareau institutiile omenesti si legaturile lui cu camarazii. Pe atunci, femeia ii parea o fiinta misterioasa si fermecatoare, al carei farmec se nastea tocmai din misterul ce o invaluia; acum, femeia, toate femeile, afara de cele din familia lui sau sotiile prietenilor sai, aveau o noima perfect determinata pentru el: femeia era cea mai desavarsita unealta a unor desfatari gustate de el. Pe atunci, nu-i trebuia bani: s-ar fi putut multumi cu mai putin de o treime din ce-i dadea mama lui, fusese in starea sa renunte la mosia pe care i-o lasase tatal sau si sa o imparta taranilor; acum, nu-i mai ajungeau cele 1500 de ruble pe care le primea lunar de la maica-sa si avusese chiar de careva ori un schimb de vorbe neplacute cu dansa, din pricina asta. Pe atunci, credea ca fiinta lui spirituala este eul lui adevarat; acum, socotea ca animalul sau sanatos si puternic din el este adevarata fiinta.
Si toata aceasta ingrozitoare schimbare s-a pertecut in el numai din pricina ca a incetata de a mai crede in el insusi si a inceput sa creada in ceilalti. Incetase de a mai crede in el insusi si incepuse a crede in ceilalti, pentru ca a trai crezand in tine insuti ii mult prea greu: ar trebui sa rezolve fiecare probleme nu dupa cerinta eului animalic, vesnic in goana dupa placeri usoare, ci aproape intodeauna impotriva lui; iar crezand in ceilalti, nu avea nimic de hotarat, fiindca totul era mai dinainte solutionat, todeauna impotriva eului sau spiritual si in folosul celui animalic. Si nu numai atat; crezand in el insusi, era mereu dezaprobat de oameni, pe cand, increzandu-se in ceilalti, avea si incuvintarea celor din jur.
Lev Tolstoi - INVIEREA
Si toata aceasta ingrozitoare schimbare s-a pertecut in el numai din pricina ca a incetata de a mai crede in el insusi si a inceput sa creada in ceilalti. Incetase de a mai crede in el insusi si incepuse a crede in ceilalti, pentru ca a trai crezand in tine insuti ii mult prea greu: ar trebui sa rezolve fiecare probleme nu dupa cerinta eului animalic, vesnic in goana dupa placeri usoare, ci aproape intodeauna impotriva lui; iar crezand in ceilalti, nu avea nimic de hotarat, fiindca totul era mai dinainte solutionat, todeauna impotriva eului sau spiritual si in folosul celui animalic. Si nu numai atat; crezand in el insusi, era mereu dezaprobat de oameni, pe cand, increzandu-se in ceilalti, avea si incuvintarea celor din jur.
Lev Tolstoi - INVIEREA
