ViKloth cu Horia (Ceilalti) - Comuniune

Eram cantec ruginit uitat de zane,
Pana scantei de sabii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas,acum orice pas e dans,
E joc in doi si e tot ce ne-a ramas.
Batalii in priviri, doar sa ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e razboi sub pleoape.
Si la fel doare, ascuns in gesturile tale
Ne scapam printre degete pana la disperare.
Regii au regate si palate fermecate,
Noi cei simpli nimic daca avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri marunte,
In bratele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tacute, cine sa le asculte?
Fiinta mea melodie buzele tale s-o cante.
Intr-un concert etern, partituri se astern,
Cu care imi dai fiori si curaj de cecen.

Refren:
Destul am bantuit ca o umbra amara,
Ofer mai mult decat un om poate sa ceara,
Inima care iubeste, nu-i o povara,
Doar una goala asteapta vesnic primavara.

Refren

Ia o pana, cerneala, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leaga hartiile sau numele,
Noi in fire de iubire ne-am tesut celulele.
Cu flori in par n-ai cum sa gandesti rele,
Ochii tai cirese negre in nopti cu stele.
Verde orice vezi cu pasi lenti prin livezi,
Intinsi pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie toti vor tot la cheie
Ar vrea iubirea sa fie afacere s-o incheie.
Lumea vede in iubire de multe ori pacat
Dau afara un interior gol si destramat
Cati naivi mai citesc poezii la intalniri,
Sau povestiri despre bunici si amintiri.
In jur e graba in priviri spre acelasi final
Tu da-mi pofta de viata dulceata si elan.

Refren

Musca spinii din carare unde calcai petale
Si inteapa inima cu dor si artere goale.
Dulci amare, buze fripte de nerabdare
Cand nu gasim apa inotand in oceane
Pastile pumnuri, copile iti simt parfumuri
Intorc capul sa ma saruti la rascruci de drumuri
Si asa raman ca-s calator fara stapan,
Blestemat vise s-adun sa le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc sterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un carbune
In mine incins ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un intins nins.
Sa nu plangi cu fulgi de zahar amar
Strangem vise, zile sa risipim din calendar.
Si noi am orbit, nopti alearga spre infinit,
De mor tanar e pentru ca inima bate salbatic

Refren
[www.CEILALTI.ro]

Sfarsit

  
    I-am luat mana in mana mea si ma plecat impreuna din locurile acelea paraginite; si asa cum ceata diminetii se ridicase odata, demult, cand plecasem pentru prima oara de la fierarie, tot asa acum, ceata serii se ridica, si in lumina blanda, a carei intindere nesfarsita mi se dezvalui, nu vazui nici umbra care sa-mi vorbeasca de o noua despartire.                          
                                                                                                                    Charles Dickens- Marile sperante

Mama, unde te duci?

Din nou copil

    Astazi e in 10, e august... Nu am mai scris de mult timp ceva aici, dar ca sa pastrez o traditie, o sa scriu totusi ceva.
     Cand eram mic stiam ca o sa vina acel momentul de apogeu al vietii mele.
Prin fata casei trecea un drum care ma fascina. Pentru ca in drum ma intalneam totdeauna cu ceilalti, pentru ca asta ma atragea cel mai mult, si pentru ca drumul aceala fara sfarsit, care te poate duce oriunde, ma va duce pe mine intr-o zi, pana la capatul lumii.
    Cand o sa ajung acolo si nu o sa am in fata mea decat o prapastie infinita, cand drumul acela o sa isi aiba sfarsitul acolo. Eu, pur si simplu o sa priveasc prapastia aceea si o sa simt ca am trait. Aceala va fi apogeul si atunci nu o sa mai am nevoie de nimic.Fericit.
    Azi ca am crescut, dar am ramas totusi copil, nu incetez sa visez la un astfel de loc unde oamenii merg ca in Zona (din filmul: "Calauza"), pentru a gasi fericirea.
    
    Poate oamenii se feresc de oameni, dar de sentimentele lor nu se vor putea feri niciodata...

"...traind cu convingerea absurda ca suntem noi insine stapani pe viata noastra si ca ne este data ca sa ne desfatam. Ceea ce este vadit o prostie. Noi am fost trimisi aici din vointa cuiva si cu un rost anume. Iar noi ne-am inchipuit ca traim numai pentru placera noastra si este de la sine inteles ca de aici ni se trage tot raul, ca si lucratorilor care n-au indeplinit vointa stapanului. Or, aceasta vointa este cuprinsa in aceste porunci. E destul ca oamenii sa le indeplineasca si imparatia lui Dumnezeu se va inscauna pe pamant si oamenii vor atinge cea mai inalta treapta de fericire la care pot nazui.

  Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si advarul Lui, iar toate celelealte se vor adauga voua. Noi insa le cautam pe celelalte si fireste ca nu le aflam." 

                                                                                                  Lev Tolstoi - INVIEREA

Cseiart el erac ep irudnar (Invierea)

    "In dragostea dintre un barbat si o femeie este intodeauna o clipa cand acesta dragoste ajunge la apogeul ei, cand nu are inca nimic constient, nimic cugetat si nici senzual. O asemeanea clipa trai Nehliudov in acea noapte de Invierea. Cand incerca acum sa si-o reaminteasca pe Katiusa in toate chipurile in care o vazuse vreodata, acea clipa le intrecea pe celelalte toate." 

                                                                                                       Lev Tolstoi - INVIEREA

  
    

Oamenii

    "Oamenii sunt asemenea raurilor; apa in toate raurile este la fel, una si aceiasi, dar fiecare rau este aici ingust, colo repede, dincolo lat, acum linistit, apoi curat, cand rece, cand tulbure, cand cald. La fel si oamenii. Fiecare om poarta in el in embrion toate insusirile omenesti, dar cateodata manifesta unele din ele, iar alta data altele si se intampla adeseori sa nu semene cu el insusi, cu toate ca ramane una si aceiasi fiinta. La unii oameni aceste schimbari sunt foarte acentuate."
                                                                                                   
                                                                                                           Lev Tolstoi - INVIEREA

Randuri in care ma regasesc IV

    "Dar in Nehliudov se trezi fiinta libera, spirituala, singura adevarat, singura puternica si vesnica, si el nu putea sa nu-i dea crezare. Si oricat de enorma era deosebirea intrea ceea ce era el si ceea ce ar fi vrut sa fie, pentru fiinta spirituala trezita in el, totul era cu putinta."
...................................................................................................................................................

  ...."iar sufletul e usor, fara griji, fara remuscari, fara teama, fara dorinte.Ce bine era! Si acum?  Doamne, totul e atat de dureros si de greu!..."

                                                                                     Lev Tolstoi - INVIEREA

Randurile in care ma regasesc III

   "Dezgustator este animalul din om! se gandi el, dar cat timp cel putin arata pe fata asa cum este, poti de la inaltimea vietii tale spirituale sa-l vezi si sa-l dispretuiesti; daca sucombi sau nu, ramai totusi ceea ce ai fost. Cand insa animalul acela se ascunde sub o masca estetica si poietica si-ti castiga admiratia, atinci te impotmolesti cu totul si, divinizand animalul, nu mai esti in stare sa deosebesti binele de rau. Atunci este intr-adevar ingrozitor."
                                                                                       
                                                                                                     Lev Tolstoi - INVIEREA

                                                  

Randuri in care ma regasesc II

  "La inceput, Nehliudov a incercat sa lupte, dar lupta era neinchipuit de grea, pentru ca tot ce socotea el ca-i bine, pe cand credea inca in el insusi, ceilalti socoteau ca-i rau, si dimpotriva: tot ce socotea el ca-i rau, cei din jurul lui socoteau ca-i bine. Pana la urma, Nehliudov s-a dat batut, a incetat de a mai crede in el insusi si a inceput sa creada in ceilalti. La inceput aceasta renuntare ii daduse un sentiment neplacut, dar acesta stare sufleteasca n-a tinut prea mult; foarte curand, Nehliudov, care tot pe atunci incepuse sa fumeze si sa bea, inceta de a mai simti neplacere, ba chiar dimpotriva, incerca o mare usurare."

                                                                                                  Lev Tolstoi - INVIEREA

               

                                                                                                 

Randurile in care ma regasesc I

   Pe atunci fusese un tanar cinstit, plin de abnegatie, gata sa se jertfeasca din tot sufletul pentru o cauza dreapta; acum era un egoist, un stricat rafinat, care nu se gandea decat la placerile lui. Pe atunci, lumea din jur ii parea o mare taina, pe care se straduia cu bucurie si incantare s-o patrunda; acum totul in viata ii parea simplu si limpede, atarnand de conditiile in care traia. Pe atunci, simtea cat de insemnata si necesara este pentru el legatura cu natura si cu oamenii care au trait, au simtit si au gandit inaintea lui (filozofii, poietii); acum insemnate si necesare ii pareau institutiile omenesti si legaturile lui cu camarazii. Pe atunci, femeia ii parea o fiinta misterioasa si fermecatoare, al carei farmec se nastea tocmai din misterul ce o invaluia; acum, femeia, toate femeile, afara de cele din familia lui sau sotiile prietenilor sai, aveau o noima perfect determinata pentru el: femeia era cea mai desavarsita unealta a unor desfatari gustate de el. Pe atunci, nu-i trebuia bani: s-ar fi putut multumi cu mai putin de o treime din ce-i dadea mama lui, fusese in starea sa renunte la mosia pe care i-o lasase tatal sau si sa o imparta taranilor; acum, nu-i mai ajungeau cele 1500 de ruble pe care le primea lunar de la maica-sa si avusese chiar de careva ori un schimb de vorbe neplacute cu dansa, din pricina asta. Pe atunci, credea ca fiinta lui spirituala este eul lui adevarat; acum, socotea ca animalul sau sanatos si puternic din el este adevarata fiinta.
   Si toata aceasta ingrozitoare schimbare  s-a pertecut in el numai din pricina ca a incetata de a mai crede in el insusi si a inceput sa creada in ceilalti. Incetase de a mai crede in el insusi si incepuse a crede in ceilalti, pentru ca  a trai crezand in tine insuti ii mult prea greu: ar trebui sa rezolve fiecare probleme nu dupa cerinta eului animalic, vesnic in goana dupa placeri usoare, ci aproape intodeauna impotriva lui; iar crezand in ceilalti, nu avea nimic de hotarat, fiindca totul era mai dinainte solutionat, todeauna impotriva eului sau spiritual si in folosul celui animalic. Si nu numai atat; crezand in el insusi, era mereu dezaprobat de oameni, pe cand, increzandu-se in ceilalti, avea si incuvintarea celor din jur.
                          
                                                                                                  Lev Tolstoi - INVIEREA

   Mereu ne nastem sub un semn gresit, iar ca sa ramanem pe lumea asta in mod demn, inseamna sa ne corectam zi de zi propriul haroscop.
......................................................................................................................................
 Cum se poate sa te simti vinovat si sa te simti las, numai ca te-ai nascut in deceniul nepotrivit ? Raspuns: te simti las pentru ca o data ai fost las.
                                                                                       Umberto Eco - Pendulul lui Foucault

 " Exista firi sensibile si de o natagaduita delicatete care prefera totusi cu indaratnicire,cu o pudica ravna, sa nu-si deschida sufletul nici celei mai scumpe fiinte,sa nu-si dezvaluie dragostea si gingasia nu numai in fata altora dar nici macar atunci cand se afla singuri,intrea patru ochi: dinpotriva adeseori intr-o asemenea intimitate ele devin mai stapanite, lasand arare ori sa apara la suprafata toata gingasia sentimentelor lor, si-atunci sentimentele rabufnesc, si revarsa cu atat mai puternice,cu cat mai delung au fost retinute"              
                                                                                                               F.M. Dostoievski

Las muzica sa vorbeasca...

Monologul lui Dumnezeu

   M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-Mi spui doua, trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am obaservat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna Dimineata! Dar erai mult prea preocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant pe pasarele, pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre servici si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, m-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era inca lunga. Ai privit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era atat de frumos, pacat ca nu ai observat... Dar nu conteaza! Pate chiar nu ti-ai dat seamaca Eu sunt aici pentru  tine, am mai multa rabdare de cat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu la randul tau sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a trezi din nou.
   Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin din timpul tau.
   Iti urez o zi buna! 

                                                                                                         
                                                                                          Al tau Tata, Dumnezeu