9.1.11

Monologul lui Dumnezeu

   M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-Mi spui doua, trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am obaservat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna Dimineata! Dar erai mult prea preocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant pe pasarele, pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre servici si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, m-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era inca lunga. Ai privit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era atat de frumos, pacat ca nu ai observat... Dar nu conteaza! Pate chiar nu ti-ai dat seamaca Eu sunt aici pentru  tine, am mai multa rabdare de cat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu la randul tau sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a trezi din nou.
   Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin din timpul tau.
   Iti urez o zi buna! 

                                                                                                         
                                                                                          Al tau Tata, Dumnezeu 

3 comentarii:

  1. rabdarea este o virtute pe care noi oamenii nu prea o avem...
    in timp o putem dobandi...sau nu...ca si increderea sau intelepciunea...

    RăspundețiȘtergere
  2. rabdarea cu nepasarea umana,...oh iubire increzatoare.Dumnezeu nu are teama si i-am vedea si noi zambetul...de nu ne-am teme.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu ar trebui sa uitam sa ne rugam la Dumnezeu.... ne pierdem timpul din pacate cu lucruri neinsemnate si perdem din vedere ceea ce trebuie
    frumoasa postare
    numai bine!

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea mai jos!