8.9.15

     

 

           Enigma


   Nu ţi-am mai scris demult, acum îţi scriu
   În zgomotul de roţi ce mângâie asfaltul. 
   Nu am ştiut, acum ştiu...
   epicentrul meu eşti tu, nu altul!
 
   Sunt încă viu şi pot simt cum ploaia udă praful. 
   Şi pot jur de multe ori simt înger dracul. 
   Şi negrul albul.

   Şi dacă-mi spui am greşit atunci, 
   Al meu e tot păcatul! 
   De cauţi sfinţi,te du şi caută în altul! 

   Ştiu m-am pierdut de multe ori pe drum... 
   Alcool şi fum, femei, copile...
   Chiar dacă timpul a trecut şi linia e subţire,
   De azi întorc la mine... 

   Vântul e rece şi intră-n oase, nu mai iese
   Ploaia tot cade încet pe strada noastră veche.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea mai jos!