Enigma
Nu ţi-am mai scris demult, acum îţi scriu
În zgomotul de roţi ce mângâie asfaltul.
Nu am ştiut, acum ştiu...
Că epicentrul meu eşti tu, nu altul!
În zgomotul de roţi ce mângâie asfaltul.
Nu am ştiut, acum ştiu...
Că epicentrul meu eşti tu, nu altul!
Sunt încă viu şi pot să simt cum ploaia udă praful.
Şi pot să jur de multe ori simt înger dracul.
Şi negrul albul.
Şi dacă-mi spui că am greşit atunci,
Al meu e tot păcatul!
De cauţi sfinţi,te du şi caută în altul!
Ştiu că m-am pierdut de multe ori pe drum...
Alcool şi fum, femei, copile...
Chiar dacă timpul a trecut şi linia e subţire,
De azi mă întorc la mine...
Vântul e rece şi intră-n oase, nu mai iese
Ploaia tot cade încet pe strada noastră veche.
Şi pot să jur de multe ori simt înger dracul.
Şi negrul albul.
Şi dacă-mi spui că am greşit atunci,
Al meu e tot păcatul!
De cauţi sfinţi,te du şi caută în altul!
Ştiu că m-am pierdut de multe ori pe drum...
Alcool şi fum, femei, copile...
Chiar dacă timpul a trecut şi linia e subţire,
De azi mă întorc la mine...
Vântul e rece şi intră-n oase, nu mai iese
Ploaia tot cade încet pe strada noastră veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea mai jos!